Marea repatriere

Mișcările aberante ale lui Biden nu aveau cum să rămână fără consecințe. Am spus încă din momentul în care moșul ramolit a decis confiscarea activelor rusești că asta va avea ca efect detonarea încrederii în dolar. De fapt, situația e mult mai adâncă: încrederea în SUA se prăbușește.

Decizia de confiscare a scurtcircuitat întreaga lume deoarece a fost o acțiune fără precedent, fără justificare și la care nu s-ar fi gândit nimeni niciodată că ar fi posibilă. A avea beneficiul tipăririi banilor lumii este, în sine, o putere extraordinară pe care ai primit-o. Însă totul vine la pachet și cu o înaltă responsabilitate deoarece, dacă nu reușești să asiguri neutralitatea banului, înseamnă că acea monedă și-a pierdut capacitatea globală. Fix asta a făcut administrația ramolită de la Casa Albă.

De aceea o serie de țări din Orient și din Africa, într-o mișcare discretă, au solicitat repatrierea rezervelor de aur. Arabia Saudită, Ghana, Camerun, Senegal, Algeria, Egipt, Africa de Sud și Nigeria au decis această mișcare strategică de repoziționare. Și nici nu e de mirare că se întâmplă asta în condițiile în care regimurile acelea sunt printre cele mai grijulii cu banii proprii, care pot oricând să fie blocați din diverse motive(în principal politice). 

Cererea de repatriere a aurului este una dintre cele mai radicale cereri deoarece metalul prețios e greu de repatriat. Sunt două motive: pe de o parte necesitatea asigurării transportului, însă, cea mai gravă, lipsa de aur din rezervele americane. Țările care-și trag acum aurul de acolo sunt printre ultimele care probabil vor mai reuși să-și ia ceva întrucât sunt prea numeroase speculațiile referitoare la manipularea prețului aurului de către SUA prin intermediul aurului care era depozitat de alte state la ei. 

Oricum am da-o, mișcarea este una destul de clară. Apele se împart din punct de vedere financiar. Aurul se mișcă cel mai greu, dar moneda are un traseu mult mai rapid. Astfel, cel mai probabil, în viitorul apropiat vom vedea o hemoragia pe piața bondurilor americane în urma căreia, în final, SUA va ajunge să-și cumpere singură propria datorie. Acela va fi momentul în care imensa schemă Ponzi a dolarului va fi expusă. Doar că nimeni nu va băga de seamă decât atunci când dolarul chiar nu va mai valora nimic.

Cântecul de sirenă al Chinei

Când am aflat despre peripețiile TSMC în SUA nu am fost surprins deloc. Desigur, prin media nu se spune mare lucru despre ceea ce se petrece în cazul „transplantului tehnologic taiwanez” în SUA. Toată lumea spune că e un succes, că SUA au dat banii, iar taiwanezii construiesc așa cum au promis. 

SUA-China: de șapte ori nu

Probabil sunteți curioși de ceea ce s-a petrecut cu adevărat la vizita lui Blinken în China. Știu că tot felul de comentatori discută chestiuni care mai de care mai abracadabrante și, cel mai probabil vă doriți o prezentare onestă, frustă și fără echivocuri. Ei bine, fix asta vom trata în articolul de azi.

Ce urmează în Ucraina?

Vreau să spun încă de la început că ceea ce scriu în continuare nu se bazează pe informații ultrasecrete ci pe dezvoltările de la fața locului care încep să se vadă din ce în ce mai limpede. În urmă cu câteva zile, pe canalul meu Telegram, v-am prezentat principalele linii de atac ale Rusiei. Ca un făcut, ieri s-a anunțat din zona comandamentului rusesc faptul că „zarurile au fost aruncate” pentru Harkov. Era logic și, mai ales, era parte a primei linii discutate acolo, Sumî-Pokrovsk-Zaporoja-Herson.

Cum am reușit ca, în loc să fiu putred de bogat, să ajung în pragul falimentului, ratării și depresiei?

Eram sigur că articolul de ieri va stârni controverse. Însă n-am chef să comentez dilemele unora sau injuriile altora deoarece cred că am scris tot ceea ce e de înțeles în legătură cu subiectul în cauză. Și, ca idee, acest tip de articole are trei categorii de oameni. În primul rând cei care știu cu ce se mănâncă și, eventual, îmi pot face observații punctuale acolo unde greșesc(de obicei aceștia nu se obosesc să ducă articolul până la capăt deoarece noțiunile le sunt cunoscute; cu atât mai puțin e probabil să se obosească să mai scrie un comentariu). Apoi sunt cei care vor să învețe și cărora le este adresat articolul. Aceștia, de cele mai multe ori îmi mulțumesc și atât. Cea mai mare masă însă este cea a cârcotașilor care, fără a avea habar despre ce e vorba și fără a avea nici cea mai mică intenție de a învăța sau de a înțelege, se-apucă să vină cu „critici” și comentarii aberante. Desigur, această ultimă categorie nu mă lovește deoarece cine vrea să învețe, învață. Restul îngroașă băncile bârfitorilor frustrați și, la final, n-au habar ce-a fost cu viața lor. 

Cea mai importantă întrebare

Mă văd nevoit să abordez problema deoarece ieri cineva a reușit să mă dispere. Ideea e simplă: aveam de livrat ceva și se tot bloca. Ok, nu prea intru în zona de micromanagement, dar a trebuit s-o iau pe fir să văd ce se întâmplă. Desigur, am găsit unde se bloca treaba, iar cel la care se blocase aproape că m-a apostrofat, spunându-mi că da, se întârzie, dar iată „ce piesă de artă face el”. M-a luat de jos. L-am întrebat dacă a fost angajat pe post de artist și, în mod evident, mi-a spus că nu. OK, atunci?

O situație de șaizeci de miliarde de ori mai complicată

Pachetul de ajutorare a Ucrainei este doar un preambul. Cu toate că e supărător, vă voi repeta faptul că actualul conflict este unul existențial pentru cel puțin o putere mondială. La ora actuală avem trei puteri mondiale: SUA - liderul actual-, China - liderul în ascensiune - și Rusia - putere a trecutului cu capacități suficiente pentru a rămâne putere a momentului.